Roberto
Martínez

Am venit în Mazunte pentru două săptămâni și sunt aici de opt ani. Fotografiam nunți în Monterrey —săli cu aer condiționat, programe la minut, două sute de fotografii cu același toast— și am coborât din autobuz cu aparatul și un rucsac. Nu mi-am cumpărat niciodată biletul de întoarcere.

Aici am învățat să lucrez altfel. Fără blitz, fără asistent, fără grabă. Lumina de pe coastă face jumătate din treabă, iar cealaltă jumătate înseamnă să aștepți: să coboare soarele, să se desfacă părul, ca omul să uite că țin un aparat în mână. Ce iese după așteptarea asta contează cu adevărat.

Merg în continuare la Monterrey pentru nunțile obișnuite și tot prefer ședințele în care nimeni nu știe prea bine ce urmează. Retreaturi, cupluri pe care le-am cunoscut la scufundări, oameni care cântă pe plajă. Natura nu este fundalul fotografiilor mele: de cele mai multe ori este motivul pentru care există.

Soulpic sunt eu. Fără studio, fără echipă, fără pachete pe trei niveluri. Există un aparat foto, mult timp petrecut mergând pe jos și ideea că o fotografie bună seamănă mai degrabă cu o conversație decât cu o ședință foto.